Despre mine

 

Familia şi educaţia mea

 

M-am născut acum 35 de ani într-o familie de dascăli din Focşani. Oameni muncitori şi cu suflet mare, care s-au străduit să mă crească cu dragoste şi să-mi dea o educaţie solidă. Eram o familie unită şi cred şi acum că cei 7 ani de acasă sunt cei care mi-au aşezat întreaga existenţă pe baze solide. Cu siguranţă este perioada din viaţa mea la care mă gândesc cu cel mai mare drag.

 

Mama era profesoară de germană. De la ea am moştenit abilitatea pentru limbile străine, dragostea pentru cultură şi interesul de a descoperi permanent lucruri noi. Cu mama am citit prima carte de poveşti şi tot ea m-a învaţat germana şi engleza. Italiana am învăţat-o singur mai târziu. Tata a fost “profu’ de sport”. Am învățat de la el obiceiuri sănătoase şi până în zilele de azi mi-am păstrat deprinderea de a face mişcare zilnic. Nu am copii încă, dar când voi avea le voi dărui cu aceeași dragoste și atenție ceea ce m-au învățat părinții mei. Am început să joc baschet de mic şi m-am îndrăgostit de tir. Pare un sport violent, dar e 100% precizie, concentrare şi multă muncă. Baschet joc şi acum în puţinul timp liber pe care îl am, iar după meci merg cu băieţii la o bere şi-o bârfă politică.

 

Şcoala am făcut-o la Focşani, unde am terminat Liceul Unirea. Erau anii de după Revoluţie, când oamenii discutau politică şi aveau speranţe. Mă captiva viața comunității și îmi plăcea să mă implic. Mi-am dat seama că meseria mea va fi strâns legată de oameni, de dorința de a construi împreună. Am plecat la Bucureşti cu un rucsac în spate, dar foarte sigur de ceea ce  voiam să fac. Mi-am început studiile la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, unde înveţi noțiuni fundamentale despre cum funcţionează o ţară, un oraş, cum se fac legile şi schimbările. Şi acum cred că un om aflat în serviciul public trebuie să se educe înainte de a da sfaturi și a avea pretenția de a-i conduce pe ceilalţi.

 

Paşii m-au dus şi în Germania unde am studiat administraţie la Bard College Berlin și Hertie School of Governance. Dincolo de ce am învăţat în şcoală, am văzut la faţa locului cum funcţionează administraţia locală în oraşele din Germania.

 

 

 

Experienţa în administraţia europeană

 

Primul meu loc de munca a fost în familie. Încă din liceu o ajutam pe mama la traduceri, iar în facultate aşa mi-am asigurat existenţa de student “căminist”. După ce am terminat facultatea m-am angajat la Ministerul Integrării Europene. Erau anii în care România se pregătea să intre în Uniunea Europeană şi sunt mândru şi acum de faptul că am contribuit la ceea ce se numea “implementarea aquis-ului european".

 

În 2007 am plecat consilier la Parlamentul European, pentru ca un an mai târziu să devin cel mai tânăr europarlamentar al României. Unii au crezut că sunt prea tânăr şi necopt pentru a face o muncă responsabilă în calitate de reprezentant al ţării mele la Bruxelles. Am reuşit să le demonstrez că am mai multă seriozitate şi capacitate de muncă decât oameni cu mulţi ani de experienţă în spate. Iar asta s-a întâmplat pentru că am continuat să învăţ, să mă perfecţionez şi să utilizez toate lucrurile pe care le ştiam pentru a-mi face datoria faţă de ţara mea şi de oamenii care m-au trimis acolo să-i reprezint.

 

Am fost convins că toate contactele şi legăturile cu lideri importanţi din conducerea instituţiilor europene, fie ei înalţi funcţionari ai Comisiei Europene sau membri ai consiliilor unor bănci precum BEI sau BERD, îmi vor fi utile pentru proiectele pe care le voi construi când mă voi întoarce în administraţia din România.

 

 

 

Experienţa în administraţia din România

 

Cu temele făcute, m-am întors în Romania unde am lucrat timp de doi ani în Ministerul Finanţelor ca secretar de stat şi în Ministerul Transporturilor, întâi ca secretar de stat, apoi ca ministru. Din păcate, numai pentru trei luni. Ştiu că Ministerul Transporturilor a fost timp de 20 de ani o gaură neagră în care s-au făcut multe proiecte pe hârtie şi puţine lucruri concrete. Am venit la conducerea ministerului cu convingerea ferma că voi îndrepta lucrurile. Timpul a fost scurt, dar câteva obiective am reuşit să mi le ating. Uitându-mă în urmă mă bucur să constat că foarte multe au avut legătură cu Sectorul 1.

 

Astfel, cât am deţinut funcţii de conducere la Transporturi s-a reuşit finalizarea staţiilor de metrou Jiului şi Bazilescu. De asemenea, au fost încheiate lucrările de lărgire la patru benzi a tronsonului de centură Chitila-Voluntari. Tot atunci au demarat lucrările pentru staţiile Laminorului şi Străuleşti. Mi se pare inadmisibil ca nici până astăzi, sub coordonarea celor trei miniştri PSD, acestea să nu fie terminate şi funcţionale.

 

De atunci am înţeles necesitatea unui plan unitar şi coerent de transport public pentru Bucureşti, prin trecerea metroului la Primaria Capitalei. Preluarea şi extinderea metroului trebuie să fie o prioritate a noii administraţii a Bucureştiului, pentru ca împreună cu benzile unice pentru autobuze, o sincronizare perfectă a semaforizării şi mai ales realizarea parcărilor să poata fi rezolvată situaţia traficului.

 

În scurta perioadă cât am fost ministru am pus bazele unui proiect de suflet pentru care mă voi lupta în calitate de Primar al Sectorului 1: modernizarea Gării de Nord. Atunci am semnat un Memorandum cu Guvernul belgian pentru reabilitarea întregii zone: clădire, parc, parcare subterană, îngroparea liniilor de cale ferată. Este singura soluţie prin care putem transforma o zonă cu infracționalitate ridicată, gunoaie şi trotuare ocupate de maşini într-un loc decent, verde şi circulabil.